Conexiuni

O sursă de încredere

Comunicarea, între real și virtual

Nu putem să existăm ca ființe umane în absența unui permanent exercițiu de comunicare. Trebuie să plecăm de la o realitate care este intrinsecă spațiului social, din primul moment al existenței acestuia: aceea ca nu există, decât în mod excepțional, persoane izolate. Aristotel spunea că numai fiarele și zeii se află în afara lumii sociale: primele pentru că nu au nici rațiune și nici un limbaj prin care să comunice (sigur, putem vorbi de cel instinctual, dar acesta nu e unul articulat), supraoamenii pentru ca își sunt suficienți. Cum oamenii nu sunt ființe autosuficiente, trebuie să-și pună rațiunea la lucru și, prin comunicare, fie verbală sau non-verbală, să se adune cu semenii lor pentru a-și atinge scopurile. Cu alte cuvinte, sociabilitatea umană are drept trăsătura definitorie comunicativitatea. De aici încolo, putem înțelege că nici personal, nici profesional, nu avem cum să existăm ca ființe umane în afara unui permanent exercițiu de comunicare.

Chiar și comunicarea online este un exercițiu veritabil de comunicare și, chiar dacă discutăm de un mediu în care interacțiunea fizică lipsește, componenta socială își face simțită prezența. Mediul on-line este foarte dinamic, iar asta se întâmplă și grație interactivității sale deosebite, ceea ce e firesc să îi atragă foarte tare pe cei tineri, îndeosebi. Publicațiile on-line, televiziunile și radiourile, dar și diversele site-uri, bloguri și rețele de socializare au devenit, inutil să mai spun, parte din ce în ce mai importantă a modului în care acumulăm bagajul informațional. Parafrazând un eseist român contemporan, trebuie totuși să ne întrebăm “Ce se pierde atunci cînd se câștigă ceva?” Am câștigat foarte mult în interactivitate, există o libertate deosebită în mediul virtual, au dispărut – cu mici excepții, cele din regimurile totalitare încă existente ori cele din țările în care, din cauza sărăciei, populația nu are acces la internet decât într-un grad foarte scăzut – cele mai multe dintre barierele de comunicare, trăim în acest “sat global” cu “ulițe” construite informatic, în care valorile se aglutinează și care pare să urmeze ceea ce aș defini drept “principiul multiculturalismului”, care spune că tot ceea ce ne diferentiază este ceea ce ne unește.

Este, însă, această unitate una veritabilă? Nu am pierdut, cumva, ceva din autenticitatea unei relații umane? Nu am ajuns cumva, în pofida “apropierii” virtuale, să ne distanțăm și mai mult, să ne recunoaștem între noi numai prin intermediul acelor imagini și reprezentări pe care, fiecare în parte, ni le proiectăm în spațiul virtual global?

Alina Sava

Comments are closed.

Subscribe to email feed

  • RSS
  • Facebook
  • Twitter

Twitter updates

No public Twitter messages.