Conexiuni

O sursă de încredere

Maestrul, românii și un teatru

Pe Mircea Diaconu îl cunosc mai toți românii, în special cei trecuți de 30 de ani.  Actor cu un grad ridicat de notorietate, construită în special datorită numeroaselor filme în care a jucat și pentru care a fost foarte apreciat. Partea interesantă este că reputația lui Mircea Diaconu, obținută prin prisma meseriei sale este una pozitivă, consolidată prin valoare, muncă și nivel cultural ridicat. La aceasta se adaugă și simplititatea sa caracteristică, de român cinstit și care vrea să facă ceva într-o țară unde minciuna și amatorismul sunt la ele acasă. Departe de scandaluri cu blonde siliconate, vedete de carton și scandaluri de can-can, dar în același timp bucurându-se de umbrela libertină a meseriei de actor, Diaconu se bucură de o celebritate curată din punct de vedere profesional. Figură responsabilă a unui director de teatru ce reprezintă o categorie profesională importantă din punct de vedere cultural, are parte un capital de imagine care l-a ajutat să ardă foarte multe etape din punct de vedere al carierei sale politice.

În urmă cu câteva luni, Maestrul Diaconu a fost scos de pe listele pentru Parlamentul European ale Partidului Național Liberal, în urma unei incompatibilități depistate mai de mult de Autoritatea Naționala de Integritate. Cum voia sa candideze, să facă ceva pentru țara lui,  a tot incercat după anii 90 fiind implicat în diferite proiecte politice pe care nu a fost lăsat să le ducă la capăt, poziționându-se mereu în veșnicul război cu statul.

Aici intervine instrumentul cel mai eficient de gestionare a imaginii lui Mircea Diaconu, și anume rolul de victimă, omul nedreptățit de sistem, cel care este abuzat de instutuțiile statului. Mircea Diaconu devine brusc din omul-individ, omul-simplu, în care fiecare dintre noi se regăsește, omul persecutat, căruia nu i se respectă drepturile cetățenești. Cu măiestria și histrionismul unui erou dramatic, Diaconu devine un erou și în viața reală și, numai datorită sprijinului cetățenilor, reușește să învingă balaurul (celebra listă a semnăturilor).

Dacă adăugam și un post de televiziune cu un rating foarte bun, care, pur întâmplător, are ca inamic acea parte din sistem ce s-a opus Maestrului,  rezultatul și eficiența instrumentelor devin mai clare. Rezultatele comunicate de domnul Mircea Diaconu de la sediul său de campanie – Teatrul Nottara –  profitând, în calitate de director, de capitalul de imagine al unui teatru în care mulți artiști mari au scris Istoria Teatrului Românesc. Teatru care, de când se află sub conducerea domnului Diaconu, își continuă declinul cultural. Cine știe – poate chiar va deveni un simplu sediu de partid…

Crina Ene

Comments are closed.

Subscribe to email feed

  • RSS
  • Facebook
  • Twitter

Twitter updates

No public Twitter messages.