Conexiuni

O sursă de încredere

De ce avem nevoie de Liviu Ciulei?

Există câțiva oameni în lumea asta pe care știi că ar fi trebuit să-i cunoști. Oameni a căror omenie transpare prin opera lor, prin interviurile pe care le dau sau prin poveștile și amintirile altora despre ei. Unul dintre acești Oameni este Liviu Ciulei și sunt mândră că mi-a fost contemporan, chiar dacă prea puțin ca să îl întâlnesc.

Liviu Ciulei a fost un artist complet: regizor, actor, scenograf și arhitect. A revoluționat teatrul românesc și a semnat spectacole impresionante în toată lumea. Timp de 11 ani a fost director artistic al Teatrului Bulandra (1963-1974). În urma scandalului provocat de spectacolul “Revizorul”, montat de Lucian Pintilie și interzis după numai câteva reprezentații, Domnul Ciulei este îndepărtat de cenzura comunistă. A părăsit România în 1980, urmând să lucreze în multe țări din Europa, precum și în SUA, Canada si Australia. A fost profesor de teatru la Columbia University și New York University din New York. Se întoarce în țară după 1989, reluându-și activitatea artistică la Teatrul Bulandra.

Dincolo de cariera sa artistică incredibilă, dincolo de opera sa, marea realizare a lui Liviu Ciulei este faptul că a format o generație incredibilă de artiști. “Liviu Ciulei a  fost o mare personalitate a teatrului și a filmului românesc. A creat școli de teatru și de film, a creat actori și spectacole minunate. A fost un om bun si un mare artist cu o modestie incredibilă”, a declarat Victor Rebengiuc pentru romanialibera.ro.

Avem nevoie de astfel de oameni. De vizionari, de personalități generoase care să intuiască propriile limite și să-și îndeplinească menirea de formatori. E în sarcina marilor artiști ca generațiile următoare să le ducă mai departe creația. Dar asta ține de un anumit tip de mentalitate și educație. “Liviu Ciulei a fost un domn” sunt primele cuvinte pe care le spune oricine l-a cunoscut. Un artist care a dăruit foarte mult, care și-a protejat actorii, care a crezut în regizori tineri, care a pus preț pe idei, care a știut să-și iubească arta. Un artist desăvârșit, îndârjit în menirea sa, care nu a renunțat niciodată la teatru.

Poate că asta este cea mai mare crimă a comunismului – abolirea nobleței și încurajarea mediocității, încătușarea minților și dezlănțuirea fricii. Cum ar fi fost ca “minunata” Republică Socialistă România să nu se fi descotorosit de nume ca Sergiu Celibidache, Elvira Popescu, Monica Lovinescu, Neagu Djuvara, Mircea Eliade sau Emil Cioran? Unde s-ar fi situat România în ierarhia culturală internațională, dacă lucrurile ar fi decurs puțin altfel în Al Doilea Război Mondial? Din păcate, însă, istoria se scrie o singură dată. Nu e cale de întors. Tot ce rămâne e amintirea care ar trebui să fie mult mai prezentă a unor Oameni impresionanți. Avem nevoie de Liviu Ciulei!

Crina Ene

Comments are closed.

Subscribe to email feed

  • RSS
  • Facebook
  • Twitter

Twitter updates

No public Twitter messages.