Conexiuni

O sursă de încredere

Zona de confort – treaptă de evoluție sau bariera psihică?

Deși abordarea acestui subiect ocupă capitole întregi în multe cărți de dezvoltare personală, constituie prilej de conferințe și seminarii și ocupă spații largi în mediul online, întâlnim în continuare o mulțime de oameni care vorbesc despre “ieșirea din zona de confort” doar pentru a fi “cool” în prezența anturajului, neînțelegând însă esența lucrurilor.

Zona de confort reprezintă o stare psihologică fundamentată pe trăsături de personalitate care generează niște tipare comportamentale dobândite, în care o persoană acționează într-o stare emoțională perfect echilibrată. Nu pot exista tipare predefinite pentru evadarea din această stare și în mod firesc nimeni nu ar dori să o părăsească. Am folosit metaforic termenul “evadare” pentru a exprima importanța pragului depășit, dar ea poate fi percepută așa abia după ce trecerea către o altă dimensiune a evoluției individului s-a produs. Nimeni nu dorește schimbarea de dragul schimbării, ba dimpotrivă fiecare opune rezistență. Și de ce să ne schimbăm dacă ne este bine așa și obținem rezultate predictibile? De fapt schimbarea este consecința ieșirii din zona de confort sau dorința de noutate și diversitate, precum și pofta de adrenalină produc schimbarea?

Zona de confort înseamnă o stare convenabilă de siguranță și relaxare, falsă și fără fundament, pe care ne-am creat-o în timp, experimentând și oferindu-ne singuri convingeri. Este starea care se modelează cel mai bine pe structura noastră și implică cea mai mică rată de neprevăzut și incertitudine. Schimbarea poate fi grea și anevoioasă. Dacă se întâmplă pentru o pasiune nouă atunci devine tolerabilă, dar dacă se depune un efort de adaptare atunci intervine o emoție de stres care crește nivelul de anxietate. Oamenii percep schimbarea ca pe  o schimbare structurală, pe când ea nu este decât o înlocuire a unor obiceiuri dobândite, prin renunțarea la unele învechite și însușirea unor comportamente noi, dezvoltându-se astfel zona de confort. Asta înseamnă să fii pregătit să înfrunți noi provocări și să gestionezi potențiale eșecuri. Asta înseamnă evoluție. Paradoxal este că trebuie să ieși din zona de confort pentru a-ți crea mai mult confort , dar rezultatul imediat este indubitabil un disconfort major. La niveluri ridicate de stres însă, apar fenomene negative, de dezorganizare a comportamentelor, de posibile eșecuri și de epuizare.

Deși poate părea că zona de confort este o zonă captivă acceptată necondiționat, ca un dat, ea suferă modificări în timp, cu bună știință sau nu, generate de interese, anturaje, medii sociale. Măsura tuturor reușitelor individului crează această zonă de confort, acest minunat “palat de cleștar”, pe care trebuie să-l părăsească pentru o nouă treaptă de evoluție. Atingerea obiectivelor și experiența dobândită îi schimbă în bine personalitatea, iar recompensa evoluției  este însăși călătoria. Provocările reprezintă esența dezvoltării personale. Tinde să-și  depășească limitele și să-și dezvolte competențe. Succesul devine un efect secundar al persoanei care a devenit pe parcursul călătoriei.

Zona de confort poate să asigure o viață lungă, dar niciodată n-o să ajute să se întâmple ceva cu adevărat remarcabil. John Maxwell spunea că “Atunci când creștem, suntem tot timpul în afara zonei de confort”. Orice ieșire din zona de confort înseamnă frică de necunoscut, o teamă eminamente irațională. Cunoscutul scriitor Neal Donald Walsch contrazice această teorie declarând că „Viata începe acolo unde se termină zona ta de confort”.

Din punct de vedere filozofic singurele constante ale vieții sunt nașterea și moartea, însă “fenomenul schimbării”, care apare în ecuația ființei umane, reprezintă parametrul de variabilitate, determinând astfel evoluția metafizică a vieții: “Ori renaști încontinuu, ori mori  puțin câte putin”.

Ieșirea din starea de confort și trecerea în starea de învățare este o experiență dificilă, intensă, plină de încărcătură emoțională, care îți dă posibilitatea să te maturizezi, să-ți redescoperi o altă latură a personalității tale și să ai satisfacția unui ego împlinit, pentru că  atunci când înveți ceva nou, crești și te dezvolți: “Mintile sunt precum parașutele. Funcționează numai când sunt deschise.” (Sursa foto: www.ejikeinfo.com)

George Brătulescu

Comments are closed.

Subscribe to email feed

  • RSS
  • Facebook
  • Twitter

Twitter updates

No public Twitter messages.