Conexiuni

O sursă de încredere

Un Nokia cu clapetă trăiește într-o lume a smartphone-urilor

Toată lumea are smartphone-uri. Unii au chiar mai multe. Dar cum este să nu ai smartphone într-o perioadă în care cu toții am ajuns să depindem în mare măsură de aplicații și de conexiune instant la internet?

Nu mi-am pus niciodată această întrebare, după ce am intrat în posesia unui telefon inteligent. Niciodată, până în ziua în care telefonul meu „deștept” a încetat să mai funcționeze. A devenit, dintr-un telefon ale cărui funcții nu le descoperisem în totalitate, un obiect total inutil. Micuțul meu Sony Xperia Typo este acum doar un obiect de decor pe noptieră.

Din mai multe motive, încă amân înlocuirea lui cu un telefon mai performant, astfel că am revenit la modelul pe care îl foloseam în urmă cu aproape 8 ani. Este vorba despre un Nokia, al cărui denumire exactă nu o cunosc, cu clapetă și cu tastatură normală.

Schimbarea aceasta de telefon a modificat brusc mai multe din obiceiurile mele în materie de tehnologie.

Am ajuns să folosesc telefonul din ce în ce mai des pentru operațiuni simple, cum ar fi calendarul și calculatorul. Este interesant faptul că aceste aplicații sunt mai simple și mai prietenoase pentru utilizator pe vechiul Nokia decât pe performantul Sony Xperia.

Pe de altă parte, realizez că Sony Xperia nu ieșea la fel de mult în evidență precum Nokia în ceea ce privește luminozitatea și tonurile de apel. Deși am setată luminozitatea la minim la Nokia, aceasta produce o cantitate mult mai mare de lumina decât smartphone-ul, în condiții similare are setărilor. Am observat acest lucru în spații întunecoase, în care lumina telefonului poate deranja și în care întotdeauna atrage atenția celor din jur. În materie de tonuri de apel, smartphone-ul îmi permitea personalizarea fiecărui element în parte. Aplicațiile aveau și ele propriile setări. Astfel, aveam control asupra tuturor sunetelor care ar putea ieși din telefonul meu. Acest Nokia pe care îl am, în schimb, permite doar o setare generală, de tipul normal, tare, silențios. Nu există o setare care să-mi permită ca telefonul să vibreze atunci când primesc un apel, dar să nu scoată nici un sunet când cineva îmi trimite un mesaj. Aceste lucruri devin deranjante, ca și în cazul luminozității, când ai vrea să nu atragi atenția asupra ta.

Totuși, ceea ce m-a afectat cel mai mult, pe moment cel puțin, atunci când a trebuit să renunț la smartphone a fost imposibilitatea de a mai accesa toate acele aplicații despre care credeam că îmi fac viața mai ușoară. Acestea împreună cu lipsa conexiunii la internet, s-au dovedit a fi, în schimb, nu atât de necesare. Am descoperit că cel mai mult simt nevoia să mă folosesc de aplicații de tipul Google Drive și Microsoft Office Mobile. Fără acestea e mult mai greu să lucrez din orice loc la proiecte pe care le am în derulare sau care sunt nou apărute. Pentru a putea efectua operațiuni de acest fel trebuie să port la mine laptopul, care este mult mai incomod și greu de transportat.

Într-o notă mai amuzantă, am descoperit că având un telefon atât de vechi, mai ales fiindcă este un model cu clapetă, lumea este foarte curioasă să-l observe. Colegele de facultate au făcut comparații între dimensiunea ecranului pe care Nokia îl are pe interior, pentru că are și un ecran monocrom la exterior, și cel al unui Samsung Galaxy S4. De asemenea, am descoperit că smartphone-urile nu mai sunt prevăzute cu un spațiu pentru a putea atașa telefonului unui șnur de tip breloc, precum cele din adolescența mea. În plus, unele dintre colegele mele afirmau mai în glumă, mai în serios, că nu ar mai fi capabile să scrie mesaje folosind tastatura numerică pe care o are Nokia. Paradoxal, acest Nokia cu clapetă mă scoate din anonimat, indiferent că își propune sau nu, de fiecare dată când îl scot din buzunar.

Renunțarea la smartphone este, pentru mine, ca o cură de dezintoxicare în materie internet și telefon mobil, dar și ca o modalitate prin care pe viitor să învăț să maximizez felul în care folosesc un astfel de dispozitiv.  (Sursa foto: http://blog.seattlepi.com)

Oana Ștefănescu

Comments are closed.

Subscribe to email feed

  • RSS
  • Facebook
  • Twitter

Twitter updates

No public Twitter messages.