Conexiuni

O sursă de încredere

Atribuirile dispoziționale versus atribuirile situaționale

Atunci când auzim, pentru prima dată, de „atribuiri dispoziţionale şi atribuiri situaţionale” le percepem ca fiind lucruri complicate, complexe, greu de înţeles. Adevărul este că ne întâlnim foarte des cu astfel de situaţii, chiar dacă nu ne dăm seama că aceasta este denumirea lor academică şi ştiinţifică. În practică, lucrurile stau cam aşa: atunci când avem în vedere o situaţie negativă, vom tinde să dăm vina pe anumite împrejurări (atribuire situaţională), iar când ne aflăm în faţa unei situaţii pozitive ne vom însuşi reuşita (atribuire dispoziţională). Astfel, atunci când ne confruntăm cu o acţiune ce are în vedere o situaţie, atribuirea va fi situaţională, externă, iar în cazul în care ne confruntăm cu o acţiune care vizează o persoană, aunci atribuirea va fi dispoziţională, internă.

Aproape toţi studenţii s-au aflat în situaţia în care au luat o nota mică, au avut o restanţă (sau mai multe) ori nu au respectat deadline-urile propuse de profesori, pentru anumite proiecte. Atunci când studenţii iau o notă mică, cauza reală este că nu au învăţat destul de bine, însă, aceştia nu recunosc faptul că ei sunt de vină şi încearcă să „arunce” vina pe alte persoane, spunând că profesorul este exigent, că nu a avut timp să înveţe sau încearcă să găsească alte scuze. În aceste cazuri, atribuirea, pe care o fac studenţii, este una situaţională, deoarece dau vina pe factori externi.

Însă, atunci când studenţii iau nota 10, sunt felicitaţi, sau au făcut parte dintr-un grup, care a luat o notă mare, atunci aceştia îşi vor asuma reuşita şi vor admite că a fost meritul lor. În aceste cazuri, atribuirea este dispoziţională deoarece studenţii îşi însuşesc aceste succese.

Cu aceste atribuiri ne confruntăm şi în cazul în care vedem, pentru prima dată, o persoană. Nu de puţine ori, am fost tentaţi să etichetăm o persoană, fără a o cunoaşte. Însă, atribuirile pot fi eronate, în aceste cazuri, deoarece cunoaştem acea persoană doar într-o anumită situaţie, sau chiar deloc. Astfel, atunci când suntem într-un loc aglomerat şi cineva ne împinge, atribuirea va fi situaţională deoarece locul este prea aglomerat, dar când locul este liber, nu este multă lume în jur dar o persoană se împinge obsesiv în noi, atunci atribuirea va fi dispoziţională, cauza fiind una internă, din partea acelei persoanei.

Astfel, am învăţat că atribuirile situaţionale şi dispoziţionale sunt acţuni cu care ne întâlnim tot mai des, în viaţa de zi cu zi. Însă, de acum vom şti ce fel de atribuiri avem în vedere atunci când ne vom confrunta cu astfel de situaţii. (Sursa foto: midorimarsh.blogspot.com)

Tatiana Vică

Comments are closed.

Subscribe to email feed

  • RSS
  • Facebook
  • Twitter

Twitter updates

No public Twitter messages.