Conexiuni

O sursă de încredere

Ne răpesc gadgeturile adevăratele plăceri ale vieții?

Curiozitatea, atenția, minuțiozitatea, aș adăuga chiar și expansivitatea – m-au împins de cele mai multe ori să analizez și să observ oamenii din jurul meu. Această ”obișnuință” nevinovată a mea, nu poate fi descrisă în nici un caz de cuvintele: critică, judecată, răutate sau spionaj. Scanarea uneori superficială, alteori scrutătoare a oamenilor mă face să mă simt ancorată în realitate, ce-i drept o realitate destul de sumbră și posomorâtă în care te simți izolat într-o mare de oameni.  Îmi place să analizez tot ce se întâmplă în jurul meu din simplu motiv că ceilalți nu-și acordă libertatea de a face același lucru. E uimitor să constați cum lucrurile mici și firești de acest gen sunt înlocuite cu foarte mare lejeritate de ceva prozaic, cum ar fi un gadget. Atenția oamenilor e absorbită în totalitate de acest dispozitiv, venerația unora preamărindu-l ca fiind ”esențial”, ”indispensabil” sau ”un necesar absolut”.

Acest ”necesar absolut” este prezentat sub un ambalaj atractiv, iar conținutul din spatele carcasei se anunță a fi într-adevăr deosebit. Cu toate că se vrea a crede că universul creat de lumea gadgeturilor ne oferă un orizont mare de cunoaștere, de experiențe nemaiîntâlnite și de bucurii inimaginabile, acesta este unul iluzoriu. De orice dispozitiv high tech am vorbi, calitatea lor principală este de a deconecta oamenii din viața reală și a-i imobiliza într-un spațiu virtual, ascuns în neant. Sigur…veți spune că aceste dispozitive au rolul de a ne ușura existența, de a facilita comunicarea, de a avea acces în timp real la un trilion de informații, dar v-ați pus oare întrebarea: ”Ne răpesc gadgeturile adevăratele plăceri ale vietii?”. Categoric, da! Adevăratele bucurii și experiențe se află chiar lângă noi și așteaptă să fie trăite. Nu trebuie să ne căutăm fericirea în ceva lipsit de viață, ci mai degrabă în persoanele din jurul nostru, singurele capabile să ne ofere afecțiunea de care avem nevoie. Investim timp și energie în ceva ce nu ne aduce nici un beneficiu, ne teleportăm în lumi ideale, capabile să atingă perfecțiunea, întruchipându-ne în regi și regine ai imaginarului. Ajungem așadar la concluzia că de multe ori ne uităm pe noi înșine și pe cei din jurul nostru. Uităm să ne privim în ochi unii pe ceilalți. Uităm să zâmbim. Uităm cum e să simțim micile și simplele bucurii. Oare asta trebuie să fie evoluția naturii omului? Ce-i drept nu știm să se fi formulat vreun răspuns în această privință…dar oare tu când ai analizat sau observat ultima dată oamenii din jurul tău?(Sursa foto : https://www.haikudeck.com/welcome-to-the-past-uncategorized-presentation-MPrgcpDb3K#slide-2)

Iulia Bîcîilă

Comments are closed.

Subscribe to email feed

  • RSS
  • Facebook
  • Twitter

Twitter updates

No public Twitter messages.